Biserica Sfântul Gheorghe Mogoșoaia 6359

Lucrarea este prefațată de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, care precizează:

„Sfertul de secol în care a domnit Sfântul Voievod Martir Constantin Brâncoveanu (29 octombrie 1688 – aprilie 1714) a fost marcat de spiritul său harnic și jertfelnic pentru păstrarea credinței creștine în vremuri de stăpânire otomană. Ctitor și binefăcător al locașurilor de cult din Țara Românească Transilvania și Moldova (Ismail), mărinimos ajutător al creștinilor ortodocși din Răsăritul creștin, sirieni, georgieni sau arabi, Sfântul Martir Constantin Brâncoveanu rămâne în conștiința istoriei ca un neclintit mărturisitor al credinței creștine ortodoxe și un promotor al culturii românești.

Profunzimea sintezei brâncovenești între credință și cultură, între valorile artistice ale Răsăritului și cele ale Apusului, s-a dezvoltat creativ într-un stil artistic distinct în istoria civilizației europene, cunoscut sub numele de stilul brâncovenesc. Sunt emblematice mănăstirile: Hurezi, cel mai vast ansamblu de arhitectură medievală din Țara Românească păstrat, Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, din Țara Făgărașului, sau bisericile: Sfântul Gheorghe – Nou din București și paraclisul Sfântul Gheorghe al curții domnești de la Mogoșoaia.

În apropierea Cetății Bucureștilor, la Mogoșoaia, între 1681 și 1705, Sfântul Voievod Martir Constantin Brâncoveanu avea să zidească una dintre cele mai remarcabile reședințe domnești din epoca medievală românească, aceasta fiind pentru vreme de treizeci de ani locul preferat de „tihnă” al domnitorului. Pe latura dinspre răsărit a curții domnești de la Mogoșoaia, Sfântul Martir Constantin Brâncoveanu avea să construiască un paraclis închinat Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruință, zidire finalizată în septembrie 1688, cu puțin timp înainte de a fi ales domnitor al Țării Românești (29 octombrie 1688).

Paraclisul domnesc este cunoscut și ca „biserica Sfântul Gheorghe din pajiște”, denumire frumos consemnată în pisania așezată de ctitori deasupra intrării în biserică. Într-o primă fază, la 1688, biserica a fost pictată parțial, lucrare executată de celebrul meșter Constantinos, pentru ca mai apoi, la 1705, să fie finalizat întreg ansamblul pictural.

Paraclisul curții domnești de la Mogoșoaia surprinde prin câteva elemente de arhitectură și iconografie inedite, exerciții ce aveau să fie ulterior dezvoltate sau reinterpretate la Hurezi sau la alte ctitorii aparținând epocii brâncovenești și postbrâncovenești. Arhitectural, se pot observa modenatura fațadelor susținute de un registru de arcade semicirculare întretăiate, sugerând suplețea gotică, turnulețul clopotniță (refăcut din cărămidă aparentă în prima jumătate a veacului al XX-lea), dar și ancadramentele de piatră ale ferestrelor, frumos sculptate cu motive împrumutate și reinterpretate din arta Renașterii italiene. La interior, ansamblul pictural, recent conservat și restaurat, prezintă o fericită sinteză a iconografiei bizantine, exprimată într-un stil autentic, original, prin marcarea unor teme și subiecte teologice importante, relevante atât pentru spațiul liturgic al bisericii, cât și pentru ctitori. De pildă, apariția Imnelor mariale din pronaos și dezvoltarea acestora poate fi și o consecință directă a evlaviei deosebite pe care o aveau „coconii Brâncoveni” pentru Maica Domnului. În ansamblu, programul iconografic al bisericii Mogoșoaia stă, tainic, sub semnul martiriului, putând fi remarcată prezența numeroșilor sfinți mucenici ale căror vieți mărturisitoare au constituit adevărate modele pentru familia Brâncovenilor.

[…] La împlinirea a 300 de ani de la moartea martirică a Sfinților Brâncoveni, aducem rugăciuni de mulțumire Preasfintei Treimi și cuvinte de recunoștință tuturor celor care și-au îndreptat atenția și osteneala pentru dăinuirea peste vremuri a memoriei Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu și celor care au contribuit la salvarea ctitoriilor brâncovenești, demne mărturii ale spiritualității și jertfelniciei neamului românesc.

O mărturie în acest sens este și monografia prezentă, care apare la momentul solemn al resfințirii picturii bisericii Sfântul Gheorghe – Mogoșoaia, în Anul comemorativ al Sfinților Martiri Brâncoveni (2014).”