Cine este Biserica ? 879974

Volumul omagial dedicat monseniorului dr. Albert Rauch este intitulat: „Cine este Biserica?”, cu subtitlul: „40 de ani în dialogul iubirii. Omagiu Monseniorului dr. Albert Rauch”şi cuprinde două părţi. Prima dintre ele, care chiar poartă titlul „Cine este Biserica? Wer is die Kirche? Editat deci bilingv, care cuprinde 16 conferinţe sau microstudii ale Monseniorul Albert Rauch pe diverse teme, dar care în general sunt orientate, sunt focalizate spre tema aceasta mare a Bisericii.
Şi de ce se numeşte „Cine este Biserica?” şi nu Ce este Biserica? Ne mirăm de ce acest Cine şi nu acest Ce în întrebare. Răspunsul l-am dat noi, foarte pe scurt, în ultima copertă a cărţii. La un moment dat Monseniorul Albert Rauch povestind cu doi teologi greci le-a pus această întrebare: Ce-aţi răspunde, foarte pe scurt, dacă v-aş întreba nu ce este Biserica, ci cine este Biserica? Iar amândoi au răspuns într-un cuvânt Biserica este întreaga creaţie. Deci, cu alte cuvinte toate aceste studii ale lui Albert Rauch şi toate cele dedicate lui se orientează spre acest mister al Bisericii, în sensul lui originar. Adică Dumnezeu zideşte întreaga creaţie având în vedere Biserica, având în vedere sfinţenia ei, creaţia cea nouă. Iar figura dacă vreţi, metafora, simbolul creaţiei noi şi al Bisericii şi al unităţii ei, care este un alt nume al iubirii, este Fecioara Maria. Deci, dacă ar trebui să mă exprim mai teologic, într-o sintagmă mai tehnică, toată această parte a volumului omagial „Cine este Biserica?” are în vedere o teoestetică mariologică. Chipul deplinătăţii făpturii şi al frumuseţii ei, în sensul acesta al sfinţeniei lui Dumnezeu, este Fecioara Maria, şi în Fecioara Maria întrezărim cerul nou şi pământul nou şi chipul ultim al Bisericii. Deci, sunt o serie de studii, câteva sunt despre România, câteva despre ecumenismul duhovnicesc, foarte multe dintre ele se referă la teologii ruşi Berdeaiev, Bolgakov, Soloviev, Florenski deoarece, vrem nu vrem, noi românii trebuie să recunoaştem încă o dată: Ortodoxia a fost cunoscută în Occident cu un veac şi jumătate mai devreme prin ruşi în special, prin greci în al doilea rând şi numai acum în anii din urmă, în deceniile din urmă, sunt cunoscuţi mai bine şi români. Este şi un studiu dedicat spiritualităţii ortodoxe române, România în Europa – se cheamă.
A doua parte a acestui volum omagial cuprinde o serie de studii în onoarea Monseniorului Albert Rauch. Le-am păstrat în limba lor originară cu mici rezumate, este vorba despre personalităţi din lumea academică occidentală şi din România Prof. Ernst Christoph Suttner de la Viena, Prof. Nikolaus Wyrwoll, Andrej Danielov, Decanul de la Facultatea din Minsk şi o altă serie de personalităţi, plus din România studii ale profesorilor de la Alba Iulia Emil Jurcan, Mihai Himcinschi, George Remete şi din ţară un studiu al profesorului Gheorghe Anghelescu, fostul Ministru al Cultelor de la Constanţa, al profesorului Picu Ocoleanu de la Craiova şi altele.
Iar în ultima parte a cărţii ne-am gândit să dăm ocazia câtorva personalităţi să dea o mărturie mai directă despre cum au petrecut la Regensburg, cum au cunoscut Occidentul, fiindcă să nu uităm acest institut a fost deschis în anii 1970. Este prima cădere a cortinei, dacă vreţi, între cele două emisfere creştine, atunci erau şi două emisfere politice fiindcă au avut ocazia să cunoască teologi ortodocşi din România şi numai din România, care se aflau de cealaltă parte a Cortinei de Fier, să cunoască Occidentul şi Bisericile Occidentale. E vorba despre părintele stareţ Vartolomeu Androni de la Cozia, este şi Exarhul Mănăstirilor din Episcopia de Râmnicu Vâlcea, Părintele Prof. Vasile Stanciu de la Cluj şi Părintele Arhid. Mircea Oros tot de la Cluj Napoca. Iar în final există un capitol cu fotografii „Memoria în imagini” axate în principal pe relaţia Institutului de la Regensburg cu Biserica Ortodoxă Română şi o parte din ele fotografii din anul 2006 când Institutul pentru Bisericile Răsăritene de la Regensburg şi-a sărbătorit jubileul de 40 de ani, chiar în zilele în care Papa Benedict al XVI-lea, născut şi el tot în Regensburg, şi-a vizitat locurile natale.”