Dă-mi, tinere, inima ta! 56363

Raluca Prelipceanu se joacă destins, cu o frumusețe de idee rară și cultivată, cel mai probabil, în cultura ei universitară pe care, voit, o lasă în urmă pentru a se bucura de harul lucrării în voia lui Dumnezeu. Ideile catehetice, pornind de la cele de teologie „filosofică” și atingând deseori teologia practică, sunt prezentate cu limpezime și coerență, fără ifose „dogmatizante”, dar cu atenție la conținutul dogmatic, cu acrivie, dar și cu o nedisimulată jovialitate cu ideea, dată de libertatea laicului fața de rostirea- etichetă dinspre care, vai, deseori suferă mărturia noastră publică. Inteligentă și luminoasă, asemeni peneloforului iconar, Raluca Prelipceanu vă propune o deschidere de dialog catehetic pe seama unei mărturii personale. Merită să citiți un suflet care a dat suflet învătăturii de credintă. Pentru că din credință vie să ne luăm conținut de viață. La vreme de gaming pedagogic, cateheza nu se poate lipsi de transparența jocului ce o aproprie de inima cititorului. Ralucai Prelipceanu îi reușește.