Despre Rugăciunea lui Iisus. Partea a doua (specială) 1973 2971

Pravila de rugăciune nu trebuie să devină adevărată robie, pentru că robia este duşmanul vieţii şi ucide viața. (…) Pravila nu trebuie să devină un zid de închisoare sau un țarc cu sârmă ghimpată, din care noi să nu ne putem elibera și în care să ne sufocăm. Pravila este o unealtă care ne ajută să ne înălțăm la Dumnezeu, iar nu o ghiulea grea, care să ne țină țintuiţi pe pământ. (…)
Ce idee minunată și salvatoare! Orice rugăciune, să fie o rugăciune nouă! (…) Orice pravilă să fie ca prima și ultima ta pravilă! Azi e sfârşitul! Azi și judecata! Azi, prima și ultima rugăciune! Astăzi, şi nu mâine, de veți auzi glasul Domnului… Astăzi, şi nu mâine, este ziua mântuirii…

(…) Să nu te grijești de cantitatea rugăciunilor… Singura pravilă adevărată şi singura grijă: rugăciunea să fie totdeauna ca ceva cu totul nou…
Fiindcă scriu numai pentru mine (deocamdată, cel puţin) şi fiindcă îmi place mult acest cuvânt, mi-l repet mie însumi: aşa trebuie să lucrez în rugăciune, ca de fiecare dată orice pravilă de rugăciune să fie ca ceva nou. Chiar dacă aş exagera – fără de voie, fireşte aş zice că aceasta este o idee… genială (cuvânt orgolios, absent din literatura isihastă).