Despre Rugăciunea Domnească 1952

„Rugăciunea este deodată cea mai anevoioasă şi cea mai valoroasă lucrare umană. Dacă ar cunoscut Sfinţii Apostoli de la ei înşişi cum trebuie să se roage cu adevărat, nu ar fi stăruit pe lângă Mântuitorul Iisus Hristos, zicând: Doamne, învaţă-ne să ne rugăm (Luca 11,1). Iar Hristos Domnul i-a învăţat pe ei, şi prin ei întreaga Biserică, chipul desăvârşit al rugăciunii creştine – cea care exprimă şi cultivă demnitatea printre oameni de fii ai lui Dumnezeu, adică rugăciunea Tatăl nostru. Ea mai este cunoscută şi ca fiind Rugăciunea Domnească, întrucât este alcătuită de Însuşi Domnul nostru, pentru ca Iubitorul-de-oameni „Dumnezeu să fie rugat prin cuvintele Fiului Său, … să recunoască Tatăl cuvinteleFiului Său când ne rugăm”, noi oamenii. Fiindcă, într-adevăr, întotdeauna Dumnezeu este Cel ce dăruieşte rugăciunea celui ce se roagă.”

Din Cuvântul înainte al
Preafericitului Părinte
Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române