Educarea auzului muzical dificil-Jean Lupu 291888

Activitatea vocală constituie principala modalitate de educație muzicală în scoli și grădinițe, în programele cărora învățarea de cântece ocupa un loc însemnat. În realizarea acestui obiectiv, educatorul de muzica întâmpină însă o serie de dificultăți datorită capacității inegale a copiilor de a canta. O parte dintre ei pot diferenția și reproduce în mod corect sunetele unei melodii, alții însă nu sunt în stare să facă acest lucru. Cei din prima categorie beneficiază de învățarea a numeroase cântece cu ajutorul cărora li se dezvoltă muzicalitatea, pe când cei din a doua rămân în afara acestei deprinderi – cu atât mai necesara pentru ei –, fiind considerați drept inapți pentru muzica şi etichetați că „afoni“, „lipsiți de voce și de auz muzical“. Numărul destul de ridicat al acestor copii, atingând în unele colectivități școlare proporția de o treime, este de natura să dea de gândit. Adeseori ei obțin rezultate bune la toate disciplinele exceptând muzica, de care nu se pot apropia decât pe cale teoretică. Lipsiți de practica artistica necesara formarii unui atașament afectiv, ei devin insensibili și chiar ostili fața de această materie. Se pune întrebarea dacă acești copii trebuie situați definitiv în afara muzicii, sau daca exista – și în ce măsură – posibilități de recuperare a lor ? Cartea Educarea auzului muzical dificil, scrisa de Jean Lupu, oferă un răspuns pozitiv la această întrebare. Bazandu-se pe o vasta documentație și o bogata experiență pedagogică, profesorul Jean Lupu tratează problema într-o viziune tonică, animat de convingerea că toți copiii sunt capabili de a se dezvolta muzical, chiar și cei mai puțin înzestrați, cu condiția de a fi educați la timpul potrivit și cu mijloace adecvate.