Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu 63233

Numele autorului cărții „Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu” s‑a pierdut în ano­ni­­mat. Se cu­noaște, în schimb, numele uneia dintre cele mai asidue și mai atente cititoare a acestei cărți – ni­meni alta decât ultima țarină a Rusiei, Aleksandra Feodorovna. Primise cartea cu puțin înainte de cumpli­tele evenimente care aveau să se abată asupra Rusiei. Din momentul când a descoperit‑o, Aleksandra Feodo­rovna nu s‑a mai des­păr­țit de ea până la sfârșitul vieții. Dovada este jurnalul sfin­tei împărătese, în care găsim numeroase în­semnări referi­toa­re la „Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu”.
În noiembrie 1917, pe când se găsea în surghiun la Tobolsk, țarina îi scrie Annei Varubova: „Îmi încep ziua cu cartea pe care mi‑ai dăruit‑o acum șapte ani. Țin foarte mult la ea, găsesc în ea multe cuvinte de mângâiere”. Îm­pă­răteasa aderase din toată inima la considerațiile și re­flec­țiile autorului, rămas necunoscut, asupra vieții, asupra cre­dinței și căilor care duc spre mântuire.
Într‑un alt caiet a în­semnat aceste cuvinte: „Credința ni se va întări în vremuri de suferință și încercări, dacă ne vom da seama că nu exis­tă nimic care să nu aibă scop, că nimic nu este întâm­plă­tor sau făcut pentru a ne vătăma, că totul este dinainte gândit, pentru a ne ajuta să fim mai buni, pentru a ne trăi viața din plin, mai fericiți”.
Nu a fost o întâmplare nici că Aleksandrei Feodo­rovna i s‑a oferit în dar cartea „Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu”. Fără îndoială, purtarea de grija dumnezeiască este cea care a făcut ca această carte să se afle printre cărțile cu conținut duhovni­cesc pe ca­re Familia Imperială a reușit să le ia în sur­ghiun. Nu ne îndoim că pentru orice creștin această scriere va fi un reazim și îndrumar deopotrivă de bun, la bine și la rău, ca pentru sfânta muceniță încoronată.