Filantropia Bisericii, chip al filantropiei dumnezeiești, reflectarea în predica actuală 92267

Desigur, putem rosti predici frumoase despre iubirea de Dumnezeu și de aproapele, dar limbajul faptelor bune săvârșite în situații  concrete, fapte izvorâte din iubire sinceră, smerită și milostivă este mai convingător decât orice vorbire pentru oamenii aflați în nevoi, răniți de patimi, suferinzi de boală, sărăcie sau singurătate. E necesar ca Biserica să organizeze cât mai multe programe de ajutorare a celor aflați în dificultate și împreună cu Statul, cu diferite instituții sau organizații și cu sponsori să contribuie la alinarea suferinței lor. Astfel, mulți oameni vor simți că samarineanul milostiv nu este o pildă din trecut, ci este iubirea lui Hristos lucrătoare și în prezent.

Deci, fiecare dintre noi poate deveni un slujitor al Domnului în „casa Lui de oaspeți”, în Biserică. Iar dacă în adăpostul milostivirii Lui vindecătoare „am cheltuit”, adică am ajutat mai mult decât se aștepta de la noi, Dumnezeu Preamilostivul ne va dărui nouă din belșug bucuria harului Său, la  A Doua Venire a Sa,când va judeca pe toți oamenii, persoanele și popoarele, după câtă iubire milostivă au arătat oamenilor aflați în dificultăți sau în nevoi.

Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Predică la Duminica XXV-a după Rusalii – Pilda samarineanului milostiv (Ev. Luca 10, 25-37), pag. 17