Haos. Lege. Libertate. Convorbiri duhovnicești despre semnificații 6006234

Această carte conține convorbirile duhovnicești ale Vlădicăi Antonie de Suroj, nepublicate încă. Discursurile se adresează unui public laic și se referă în principal la anii 1970 și 1980, perioadă în care darul de predicator al acestei personalități și-a atins apogeul. Ceea ce se abordează nu se referă la o simplă experiență bogată în transmiterea de texte scurte, în stăpânirea vocii, a expresiilor faciale, a gesturilor (deși, de ce nu și aceasta?). Este vorba despre arderea interioară a păstorului, fără de care propovăduirea însăși rămâne imposibilă.

Libertatea este departe de sensul rebel pe care participanții la luptele sociale și politice îl dau acestui cuvânt. Libertatea presupune o relație de iubire, de cultivare în noi a stăpânirii propriei
noastre vieți, adică de realizare a adevăratei noastre esențe. Iar modul în care Dumnezeu ne tratează nu este supunere, ci cu totul altceva. De aceea, libertatea este un dar de la Dumnezeu prin care ne cheamă să pornim într-o călătorie plină de pericole și riscuri, dar și plină de sens şi inspirație, o călătorie a devenirii.

În Sfânta Scriptură există un concept pe care noi îl confundăm cu supunerea; autoritatea. Supunerea se bazează pe capacitatea de constrângere, în timp ce autoritatea este definită de capacitatea de convingere. Hristos, însoțindu-i pe cei de pe drumul spre Emaus, a comunicat cu ei, iar ei au exclamat mai târziu: Oare nu ardea în noi inima noastră, când ne vorbea pe cale? (Luca 24, 32). În altă parte, cuvintele lui Hristos sunt definite ca fiind duh și viață (vezi Ioan 6, 63). Aceste cuvinte erau convingătoare, cu greutate, ele trezeau în sufletul și în mintea celor care le auzeau tot ceea ce era capabil de viaţă, de armonie, de măreție. Aceste cuvinte îl încurajau, dar nu îl obligau, pe individ sa crească la plinătatea măsurii sale.