În brațele lui Dumnezeu. Despre bucuria de a fi creștin 6005886

Noi, toți creştinii, suntem nebuni (nebuni pentru Hristos), și acest lucru trebuie să ne smerească. Noi suntem chemaţi să reamintim ceea ce este evident, să mărturisim ceea ce este cert, iar acest lucru provoacă întotdeauna ori râs, ori neîncredere, iar alteori şi mânie.

Dar cine îi va reaminti acestei lumi, înecate în uitare, despre Dumnezeu, cine o va trezi, fie şi în mod stângaci şi neiscusit? Oare oamenii nu ştiu că Dumnezeu există, că El este iubire şi că a fi împreună cu El este o mare bucurie?

Ştiu, de aceea, ascultându-ne pe noi, sunt indignati, pentru că a vorbi despre aşa ceva este aproape totuna cu a spune, arătând spre un copac sau spre o pisică: „iată un copac”, „iată o pisică”, sau: „nu este bine să minti”, „nu trebuie să jigneşti copiii”. Cine va suporta acest lucru?

Dar fără aceste conversații, nu se ştie de ce, foarte curând noi uităm totul. Şi, chiar dacă aş fi un stâlp vechi putrezit, tot ar putea fi atârnată pe mine tăblița cu inscriptia „Dumnezeu există”, şi a sluji ca un astfel de pilon, care vesteşte nişte adevăruri vechi, dar veşnice, este un lucru modest, dar foarte nobil. lar barbă tot imi voi lăsa. Şi atunci vom vedea…