Inimă zdrobită. Destinul unui tată 65916

Cartea aceasta e un poem. O curgere de frumusețe interioară cum rar mi‑a fost dat să descopăr în lecturile cotidiene. Autorul‑personaj crește sub ochii cititorului și se lasă prins în icoană. De altfel,autorul cărții este un om care și‑a hrănit libertatea duhovnicească din convertirea imaginii în icoană. Un poem despre viață curată, moarte și înviere, un poem de­spre Hristos în tot și în toate.Un poem‑pathos ale cărui strofe, legate cu sânge și viață, alcătuiesc un comentariu la Evanghelia Mântuitorului în cel mai personal mod cu putință.
Cum să nu tresară inima în tine, cititor fiind, când în mâini ții o carte‑inimă, un neașteptat poem‑inimă?! Și afli, cuprins de uimirea smereniei, că „viața omului este istoria unui grăunte care se alimentează de undeva din adâncuri, se umple de lumină cu o maturitate aurie asemenea cerii de albină pentru ca, mai târziu, după ce a căzut pe pământ, să crească înălțându‑se până la cer. Asta, desigur, dacă nu va putrezi în temnița întunecată și umedă a răului”. O carte‑căutare. Pe care, citind‑o, te redescoperi altul. O tra­du­cere lină, dintr‑o rusă pașnică și dăruitoare de mălini înfloriți în suflet.
Părintele Constantin Necula