Iraclie Porumbescu și revoluțiile. Opera uitată 9012032

Ne aflăm în fața unei cărți document pe care ne-o propune Adrian Lesenciuc despre viața și activitatea părintelui Iraclie Porumbescu (Golembiovschi), tatăl lui Ciprian Porumbescu și unul dintre paşoptiștii pe nedrept uitați din panoplia marilor bărbați: Mihail Kogălniceanu, C.A. Rosetti, Avram Iancu, Nicolae Bălcescu, Alecu Russo și alții.
Poate doar tinerețea sa și faptul că a fost legat de mișcarea hurmuzăcheștilor din Bucovina l-au făcut să nu ne fie atât de cunoscut precum ceilalți. Sau poate condiția sau destinul ontologic de părinte natural și spiritual, care înseamnă a fi trecător, l-a făcut pe părintele Iraclie să-și lase propria operă în umbră în fața luminii operei lui Ciprian. Căci categoria fundamentală a acestei „condiții” este „urma” (André Scrima). Părintele este chemat să lase pentru copiii săi spirituali, sau nu, urme. De fapt, el însuși devine „urmă”, pentru că suntem cu toții trecători. Urma este predată ucenicului pentru a o urma și înțelege în calitatea ei de drum inițiatic.

„În dimineața zilei de 18 noiembrie 1877, părintele Iraclie, suferind precum Iov-trăind suferința aceea nedreaptă a omului drept, suferinţă de neînțeles cu mintea omenească, pe care nici măcar el nu o înțelesese pe deplin -, s-a ridicat şi a acceptat că lepădarea de sine are sensuri mult mai profunde. Teologul Iraclie Golembiovschi a înțeles, prin propria experiență, cartea învechită a mult prea încercatului Iov şi a ales să se implice”.

Adrian Lesenciuc