Mitropolitul Antonie Plămădeală și amintirea unei prietenii

Lângă zidurile bătrânei și voievodalei Mănăstiri Slatica, din ținutul Fălticenilor, se află comunitatea credincioșilor din satul care a împrumutat numele mănăstirii. Oameni de la munte, energici, hotărâți, neînduplecați. În veacul al XX-lea, un preot minunat i-a păstorit mai bine de 60 de ani. S-a identificat cu ei, i-a înțeles, le-a fost confesor și părinte, i-a iubit cu iubire sfântă și nu i-a părăsit niciodată. Când a împlinit 60 de ani de slujire la același sfânt altar s-a pensionat. Activitatea lui ar fi putut continua, întrucât puterile fizice nu l-au părăsit, dar continua să slujească la altarul străbun al Slatinei.