Ora 25

La mai bine de șapte decenii de la publicare, în primăvara anului 1949 – în același an cu 1984 a lui George Orwell, nu e deloc ușor pentru cititorul de astăzi să-și închipuie marcantul eveniment literar și intelectual al apariției Orei 25. Cu un milion de exemplare vândute, acest roman a fost, fără doar și poate, unul dintre cele mai mari succese literare de după război. Cu toate că autorul lui era un mare necunoscut, despre care nu se știa decât că e un român, în jur de treizeci de ani, sosit clandestin în Franța de câteva luni. În țara sa, Constantin Virgil Gheorghiu – obligat să-și adauge numele tatălui pentru a nu fi confundat cu omonimul și confratele său mai în vârstă, poetul suprarealist și modernist, Virgil Gheorghiu (1903-1977) – era un scriitor în plină ascensiune literară, autor al unei opere de acum prolifice, cuprinzând patru cărți de poezie, trei de reportaje de război şi un roman, Ultima Oră, apărut în 1943, despre care Constantin Cubleșan spune că nu ne-ar fi îngăduit să prezicem prodigioasa turnură literară, la şase ani mai târziu, prin Ora 25