Părinții mei duhovnicești, mărturii și trăiri 67203

Nu-I voi putea mulțumi niciodată îndeajuns Bunului Dumnezeu că m-a învrednicit să-i cunosc pe Părinţii Arsenie şi Petroniu, să trăiesc alături de ei şi să le fiu timp de 55 de ani fiu duhovnicesc.
A fost o mare binecuvântare existenţa lor în viața mea și nu pot înfățișa în cuvinte intensitatea și frumusețea momentelor trăite lângă dânşii.

De la părinții mei duhovniceşti am deprins nenumărate lucruri bune și frumoase, dar, dacă m-ar întreba cineva ce am învățat în mod deosebit de la fiecare dintre ei, aș răspunde:
De la Părintele Arsenie am învățat să iert şi să iubesc pe tot omul, iar de la Părintele Petroniu am învățat smerenia şi frica de Dumnezeu. Aceste virtuți îi defineau în primul rând.

Ce as putea spune mai mult? Poate doar îndemnul luminos al Apostolului: Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviți cu luare-aminte cum și-au încheiat viața și urmați-le credința (Evrei 13,7).

Autorul