Călătoria autodescoperirii. Cum să ne punem în valoare darurile 66166

Celor mai mulţi dintre noi ne e teamă să facem paşii necesari spre cunoaşterea de sine, refuzăm să ne cercetăm profunzimile.
In principal însă – şi în mod paradoxal – motivul pentru care evităm sau refuzăm să ne cercetăm lumea lăuntrică e teama că vom descoperi ceva bun.
De ce ne e teamă să ne acceptăm virtuţile? De ce le ascundem în spatele unor aprecieri neîntemeiate şi al unor frici absurde? Pentru că refuzăm să ne recunoaştem harismele, pentru că recunoaşterea harismelor înseamnă responsabilitatea folosirii şi asumării lor.
Cu toţii avem înlăuntrul nostru un tezaur de creativitate, omenie, altruism, delicateţe, care are anumite exigenţe, care cere să fie exprimat şi înfăptuit. Altfel, devine răutate, egocentrism, duritate, insensibilitate. Răutatea nu este nimic altceva decât bunătate condamnată. Și în toate acestea locul central îl ocupă absenţa autocunoaşterii, a descoperirii de sine.

Pr. Filoteu Faros