Sfântul Cuvios Gheorghe Arhimandritul(1730-1806), Starețul Mănăstirilor Cernica și Căldărușani, înnoitor al isihasmului românesc 303369

Reînviorarea isihastă paisiană a fost un răspuns la iluminismul şi enciclopedismul francez care şi-au propus combaterea religiei cu orice preţ. În 1793, cu un an înainte de moartea Sfântului Paisie de la Neamț (1794), a apărut Filocalia lui slavonă la Moscova, iar, în aceeași vreme, crucifixul Mântuitorului de pe altarul Catedralei Notre-Dame din Paris era înlocuit cu o statuie ce reprezenta simbolic rațiunea umană.

Evident, era o expresie a secularizării și o atitudine antireligioasă. În această Europă antibisericească a reapărut mișcarea isihastă. De aceea, s-a spus (Olivier Clément) că Filocalia a fost o replică la Enciclopedia franceză, care era un manifest raționalist ce reducea religia la limitele rațiunii. […] Deci, în contextul de atunci, Sfântul Paisie şi Sfântul Gheorghe, ca şi ceilalți isihaşti, erau mari mărturisitori ai credinţei creştine în Europa dominată de raționalismul occidental. În fața rațiunii revoltate şi autosuficiente a iluminiștilor, isihaștii afirmau rațiunea rugătoare și sfinţită.

Isihasmul românesc din secolul al XVIII-lea a contribuit la apărarea întregii Ortodoxii şi, în acelaşi timp, la apărarea autenticității creştinismului european. Unii dintre ucenicii Sfântului Paisie de la Neamț, după moartea sa (15 noiembrie 1794), s-au retras în unele mănăstiri din Ţara Românească, mai ales la Cernica și Căldărușani, în Ucraina și în Rusia. […] Preamărim pe Dumnezeu pentru lumina dată nouă prin prezența pe pământ românesc a Sfântului Cuvios Gheorghe de la Cernica, pe care îl rugăm ca, împreună cu toți sfinții români, să ne ajute să creștem în credința și dragostea noastră față de Hristos și de Biserica Sa.

 DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române