Sfântul Grigorie, mitropolitul Țării Românești, păstorul luminat și dascăl al rugăciunii 307015

„Doar monahismul, printr-un curent deopotrivă cultural, cât și duhovnicesc, readucând Lumina Taborului ca singurul izvor de innoire reală a omului, este cel care reuşeşte să-i răspundă crizei spirituale din Europa modernă a secolului al XVIII-lea, cu aşa-numitele idei noi, născute dintr-un rationalism excesiv autonom, prin care omul, secularizându-se, se rupe de harul lui Dumnezeu.
Pentru poporul nostru, spiritualitatea aceasta, pe care a arătat-o în mod deosebit Cuviosul Paisie de la Neamt, împreună cu toţi frații și părinții de aici şi apoi ucenicii săi, are o semnificație deosebită nu doar pentru viaţa monahală, ci și pentru viața culturală a românilor şi, chiar mai mult, pentru însăşi existenţa statelor româneşti, fiind semnificativ, în acest sens, că Ţările Române s-au organizat ca stat în lumina isihasmului din secolul al XIV-lea. Lucrarea Sfântului Cuvios Paisie de la Neamţ a fost continuată, cu aceeași râvnă, de către ucenicii săi.
Sfântul Grigorie Dascălul, Mitropolitul Țării Româneşti (1765-1834), este unul dintre cei mai de seamă ucenici ai Sfântului Cuvios Paisie de la Neamt, care a continuat lucrarea starețului său din Moldova în Ţara Românească, alături de un alt ucenic al acestuia, Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica şi Căldăruşani, lucrare desăvârşită în Ţara Românească, mai târziu, prin neobosita activitate a Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica”.

 Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române