Sfântul Teofan Zăvorâtul – Viața lăuntrică 65381

Când omul aruncă sămânța în pământ, ea face de la sine rădăcina, tulpină și boabe, pe când omul se ­deosebește prin conștiință și libertate, și viața lui nu este un șir de fenomene care decurg unul din celălalt în mod necesar, ci un șir de ac­țiuni întreprinse în mod conștient și săvârșite din proprie inițiativă.

El își trasează ­dinainte un fel de viață, după care îl pune în practică. și numai în acest mod viața lui este viața cu adevărat omenească, rational‑liberă. Creștinul, care este următor al lui Hristos prin chemarea sa, n‑are nevoie să‑și obosească mintea trasându‑și singur felul de viață. El are înaintea sa pilda vieții Domnului Hristos. La aceasta să se uite fiecare și să traiască dupa ea. Pictorul se uită la original și transpune trăsătură după trăsătură pe pânza pregătită dinainte: și creștinul trebuie să se uite la trăsăturile vieții ­Domnului și să le transpună în viața sa.

Sfântul Teofan Zavoratul