Tehnicizarea inumană a vieții 300511

,,Volumul Tehnicizarea inumană a vieţii propune repere care evidențiază și analizează modul în care sistemul tehnologic actual organizează riguros și totalitar duhul lumii, țintuindu-ne într-o alipire de cele lumești, într-o dispersie spre cele exterioare, favori zând absolutizarea celor insignifiante şi trecătoare. Copleşit de fluxuri informaţionale, branşat în faţa ecranului, instrumentalizând diferite aplicații și tehnici numerice, omul trăiește o existenţă ecranată, mediată, artificială. Integrat în angrenajul tehnologic, omul își diminuează semnificativ capacitatea de trezvie, așezarea sa lăuntrică într-o stare de veghe care să îi permită unificarea puterilor sufletești. Treptat, duhul sistemului tehnologic invadează sufletul omului, logica de tip tehnic este interiorizată, generând o anumită stare de spirit, materializată prin tipare de gândire și comportamentale. Pe măsură ce societatea va deveni tot mai tehnicizată, omul, pentru a supravieţui, va trebui să se asemene tot mai mult cu maşina. Atunci când omul va trăi mai mult în mediul artificial al tehnicii decât în realitatea dată de Dumnezeu (semenul, structurat după chipul dumnezeiesc și mediul natural) el se va asemăna mediului tehnologic care-i configurează existența. Dezumanizarea
se intensifică pe măsură ce omul este apreciat şi evaluat prin criterii tehnice. Viața, gândirea, acțiunea omului, evaluate după criterii tehnice presupun încurajarea omului de a gândi, de a munci, de a trăi precum o maşină. Astfel, gândirea vie, empatia, dragostea, tot ceea ce dă specificitate existenței omului concret se supune unui profund proces de alienare. În societatea tehnicizată, nevoile profunde ale omului, ceea ce vizează sufletul său, viața sa intrapersonală și interpersonală sunt considerate irelevante”.

Adrian LEMENI