Viorel Grigore – Propunere pentru nemurire 95469

In dupa-amiaza aceea, o dupa-amiaza de toamna mohorata, doua mogaldete se chinuiau sa extraga ceva din fantana parasita. Fantana parasita din livada cu visini, tanara la acea vreme, dar despuiata si obosita. Acum iata ca la capatul unditei improvizate – un bat si un fir – apare un caiet studentesc. Un caiet livid, strivit de propria greutate, in apa sau in lacrimi de sfinti. Era cartea.

– Tati uite, l-am recuperat! Ma striga in fuga Maria.

Nedezmeticindu-ma de neobisnuitul situatiei, inteleg (bineinteles, mai greu!), ca, de fapt, este vorba de manuscrisul cartii.

– Maria, te rog fa-i ceva! veni Antonie cu solutia salvatoare.

– Pe sarma de rufe!

Caietul era ca un peste preistoric recent descoperit in Groapa Marianelor si aplatizat de presiunea fantastica a adancurilor. Acum statea cuminte, atarnat ca o rufa la uscat. Acel ceva va deveni in scurt timp bestseller-ul „Cancerul, dragostea mea!.”

Cadenta picaturilor scurse parca masura nu timpul consumat al unei clepsidre marine, ci, de fapt, cronometra moartea.

Dupa toata intamplarea nu mi-a venit decat sa strig: Slava Tie, Doamne!