Sfântul Ioan Gură de Aur – Comentariu la Epistola întâi către tesaloniceni 12179

„Nu-ți pierde nădejdea, omule, atunci când pleci la Dumnezeu, Care, pentru tine, nu L-a cruţat nici chiar pe Fiul Său! Nu da înapoi în fața relelor prezente! Cel care L-a dat pe Fiul Său cel Unul-Născut ca să te mântuiască și să te scape de gheenă ce oare va mai cruța de-acum pentru mântuirea ta? Astfel că trebuie să nădăjduiești toate cele bune. Căci nu ne-am teme nici dacă ne-am duce înaintea unui judecător care urmează să ne judece și care a dovedit o atât de mare iubire față de noi, încât și-a jertfit propriul său fiu pentru noi. Așadar, să nădăjduim cele bune și mărețe, căci am primit deja căpetenia [bunătăților]! Să avem credință, căci am văzut exemplul Lui! Să iubim, pentru că ar fi nebunia cea mai de pe urmă să nu-L iubim pe Cel care ne-a dovedit o atât de mare dragoste.”

(Omilia 9,4)