Cum să fugim de mândrie. Dobândirea harului dumnezeiesc prin virtutea smereniei 633541

Cei dintâi oameni au fost alungați din Rai prin înşelăciunea şi ispitirea diavolului, biruiți fiind de mândrie: ,,Veti fi ca Dumnezeu!” (Facerea 3, 5). Satana însuşi fusese aruncat din cer tot din pricina mândriei. Amăgit de slava deșartă și înălțarea de sine, omul a căzut astfel tot mai mult, fiind nevoie ca Însuși Fiul lui Dumnezeu să Se pogoare, din iubire, pe pământ spre a-l răscumpăra.
„Dumnezeu celor mândri” – după cum ne învață Scriptura – „le stă împotrivă” (lacov 4, 6). Oamenii acestui veac nu doar că nu recunosc însă mândria ca păcat, ci o socotesc chiar virtute, batjocorind nu înălțarea cea satanică, ci smerenia.
Cartea de față descoperă cititorului zilelor noastre o cale practică de dobândire a evlaviei și a harului dumnezeiesc, prin îndepărtarea de mândrie și prin apropierea pe care o aduce tocmai smerenia – de Cel ce S-a pogorât din cer pentru a noastră mântuire…