În brațele părintești. O perspectivă asupra pocăinței 16164

Apostolii au propovăduit Evanghelia Învierii la toate neamurile, după porunca Învățătorului (Matei, 28, 19); unele neamuri au primit-o, acestea s-au pocăit de faptele lor nelegiuite, dând rod la vremea lor: milioane de martiri, care s-au dus cu bucurie și cu lumină, către mucenicie, milioane de monahi și monahii, care au lăsat totul și și-au închinat toată viața lui Hristos, milioane de sfinți din toate neamurile, din toate păturile sociale, de toate vârstele – de la copii la bătrâni, care au umplut calendarul sfinților din Biserică; toţi aceștia au scris cu condeiul sau cu sângele lor Liturghia, Dogmele, Canoanele, Cântările și Imnurile liturgice, intrând în Bucuria Tatălui, în ceata proorocilor şi în corul îngerilor. Acesta a fost şi este parcursul fiului rătăcitor, care și-a venit în fire, s-a căit pentru păcatele lui și s-a întors smerit în casa Tatălui.