Neofit Cretanul – Jurnal de călătorie 3917

Neofit Cretanul a fost timp de 15 ani mitropolitul Țării Româneşti, între anii 1738 şi 1753, după ce, înainte vreme, pentru o perioadă de timp destul de scurtă, a fost titularul scaunului mitropolitan din Mira Lichiei. Pe scaunul mitropolitan de la București a ajuns ca urmare a insistențelor domnitorului Constantin Mavrocordat.
Ierarh luminat, știutor de carte, mitropolitul Neofit Cretanul a rămas în istoria Bisericii Ortodoxe Române ca un mare iubitor și fidel apărător al tiparului, sursă imediată de lumină pentru cler și credincioși deopotrivă, pe parcursul celor 15 ani de arhierie pe scaunul mitropolitan de la București tipărind peste 30 de titluri de carte (de slujbă, traduceri din literatura patristică sau lucrări teologice).
Dragostea pentru cultură și dorința sa sinceră de a ajuta la luminarea poporului l-au determinat să întemeieze, prin eforturi proprii, o școală în mediul rural, la Pătroia, Dâmbovița, în jurul anului 1716, unde învățau gratuit copii țăranilor din sat, școală care a funcționat mai bine de două decenii după plecarea sa la Domnul.
Dragostea față de popor l-a determinat să plece destul de des prin țară, dornic să cunoască realitățile prin contact direct cu slujitorii sfintelor altare, dar și cu credincioșii Bisericii, astfel, fiind cunoscute vizitele sale pastorale din anii 1746 și 1747 efectuate în Țara Românească.
Jurnalul misionar pe care l-a întocmit cu meticulozitate, cu acest prilej, redactat în limba greacă, cuprinzând date istorice, geografice şi etnografice, publicat un an mai târziu, în 1748 la București, reprezintă pentru oricine are curiozitatea să-l parcurgă o mărturie a erudiției ierarhului cărturar născut în Insula Creta, dar şi a profundei sale trăiri spirituale.