Roman Stanciu Ialomiteanul – crâmpeie din viața unui ierarh 315348

„În toate aspectele vieții și activității sale s-a dovedit că a trăit mai mult ca un călugăr decât ca un arhiereu. De altfel, chemarea la treapta arhieriei nu înseamnă o schimbare a vocației, ci o responsabilitate în plus adăugată viețuirii monahicești. Odată ce ești episcop, s-ar cuveni să nu lași deoparte cele ale călugăriei, ci, împlinind cele ale ascultării, ale curăției trupești și ale detașării de cele materiale, ești chemat să porți și crucea arhieriei, cu toată frumusețea și greutatea ei. […] Preasfințitul Roman Ialomițeanul insista ca preocuparea arhiereilor, a preoților să fie centrată pe cele esențiale și care nu se schimbă
odată cu regimurile politice. Pentru dânsul viața de parohie și viața de mănăstire constituiau centrul vieții creștine. Toate celelalte – în plan educațional, cultural, mediatic etc. Sunt considerate folositoare, dar rămân în dependență totală de cele două, sunt subsumate lor.
Sfânta Liturghie, săvârșirea celor Șapte Laude, pastorația credincioșilor erau (și ar trebuie să fie) preocupările de primă importanța”

Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei.