Sfântul Chiril, Arhiepiscopul Alexandriei – Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, vol. IV, tomul 1 9012254

Sfântul Chiril, Arhiepiscopul Alexandriei – Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, vol. IV, tomul 1

«Domnul va da celor ce binevestesc cuvânt cu putere multă»> (Ps. 67, 12). Foarte bine a făcut Psalmistul spunând aceasta. Dar socotesc că nu tuturor se adresează acesta, ci celor luminați prin harul de Sus. Fiindcă «toată înţelepciunea e de la Domnul»>, cum s-a scris, «şi toată darea cea bunăşi tot darul desăvârşit este de sus, coborând de la Părintele luminilor>>(lac. 1, 17). […] E foarte grea explicarea tainelor dumnezeieşti. Dar fiindca ne-am silit, preaiubitorule de osteneală frate, din multe motive, să aducem scrierea ca pe un rod şi ca pe o jertfă duhovnicească a buzelor, nu mă voi îngreuna să fac aceasta, încrezându-mă în Dumnezeu, Care înţelepţeşte pe orbi şi nu cere de la noi cele mai presus de noi, deci primeşte şi cele oferite de cei săraci. […] Mărturisim însă neîndoielnic că vom spune şi înţelege mai puţin decât trebuie. De aceea, vom cere iertare dreaptă pentru aceasta, având ca motiv greutatea scrierii, sau, ceea ce e şi mai adevărat, slăbiciunea înţelegerii noastre.”

Sfântul CHIRIL, Arhiepiscopul Alexandriei

„Una dintre cele mai importante scrieri ale Sfântului Chiril este Comentariu la Evanghelia Sfântului loan. Ea pare să fie scrisă înainte de Sinodul al III-lea Ecumenic [.]. Gândirea dogmatică a Sfântului Chiril din acest comentariu urmăreşte în mod esențial apărarea dumnezeirii lui Hristos întrupat ca om [..]. Dumnezeirea lui Hristos este pusă în relief în mod deosebit prin caracterizarea ei ca Viață, ca Lumină, ca Putere prin Sine. Cele create au ceea ce au prin primire de la un Izvor care le are prin Sine.El este în acest sens Absolutul, şi trebuie să existe o astfel de existenţă prin Sine, deci fără început, fără sfârşit şi nemărginită sau desăvârşită şi de supremă înălţime în ceea ce este. Cele create depind în toate de altele şi, în ultimă analiză, de acel Izvor independent, de la Care primesc toate prin împărtăşire. Dumnezeirea are toate prin Sine sau prin fire. Dar firea, care are sau este toată prin Sine, trebuie să aibă şi bucuria iubirii desăvârşite, care înseamnă o comuniune de Persoane unite în grad suprem în unitatea firii. Sfântul Chiril întemeiază astfel, în mod genial, hristologia şi învăţătura despre Sfânta Treime. Dumnezeirea ca existenţă absolută este astfel tema fundamentală în gândirea Sfântului Chiril în această operă.”

Preotul Academician DUMITRU STĂNILOAE