Cugetări despre sufletul nemuritor 3585

Sufletul este o părticică din Dumnezeu în noi, este vasul Duhului Sfânt. Prin suflet, Dumnezeu este mereu prezent în noi, si El, Tatăl nostru Ceresc,e astfel mereu cu noi, întrucât locuieşte în sufletul nostru. Fiind creat nemuritor şi însuflețit de Dumnezeu (tot la creatie), prin insuflarca Duhului în el, a căpătat menirea de a deveni templul nefăcut de mână al Duhului lui Dumnezeu, locul
permanentei Lui sălăşluiri în noi. Și, dacă omul îl sfinţeşte prin Sfântul Botez și nu îl murdăreşte prin păcatele lui de zi cu zi, Duhul lui Dumnezeu este mereu prezent în el și el devine templu al lui Dumnezeu. Acel templu nefăcut de mână al lui Dumnezeu, căruia îi este hărăzit să trăiască veşnic, cuprinzându-L în sine pe Dumnezeu.

Sufletul nostru nu are pret. Domnul Iisus Hristos odată l-a pus oarecum în balanță, comparându-l cu toate bogățiile și valorile globului pământesc și a spus că aceste bogății sunt nimic în comparație cu sufletul. „Pentru că ce-i va folosi omului, dacă va câștiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde?” Dumnezeu i-a dat sufletului nemurire, i-a dat rațiune, care absoarbe în sine o mulțime nenumărată de cunoștințe. I-a dat libertatea duhului, pe nimeni nu obligă cu forța să meargă după El, ci doar ni Se adresează prin această chemare; doar ne cheamă.